Фотография
click to show
click to show
🩷 ISTORII DE FAMILIE
Familia Sfinților Brâncoveni
În istoria Bisericii există familii în care credința nu a fost doar o învățătură transmisă copiilor, ci însăși temelia întregii vieți. Una dintre acestea este familia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Constantin Brâncoveanu și soția sa, doamna Maria, au avut unsprezece copii: patru fii și șapte fiice. Familia lor a fost numeroasă, iar casa lor era întemeiată pe credință, dragoste și grijă pentru cei dăruiți de Dumnezeu.
Doamna Maria a fost alături de soțul ei în anii grei ai domniei și ai încercărilor. Împreună și-au crescut copiii și au căutat să le ofere nu doar o educație aleasă, ci și o viață așezată în credința ortodoxă.
Dar a venit ziua celei mai mari încercări. În anul 1714, Constantin Brâncoveanu a fost luat împreună cu cei patru fii ai săi — Constantin, Ștefan, Radu și Matei — și dus la Constantinopol. După luni de temniță și chinuri, în august 1714, chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului, tatăl și cei patru fii au fost chemați să aleagă între lepădarea de credință și moarte. Cei cinci au rămas statornici în credința lor.
În fața morții copiilor săi, tatăl a fost pus înaintea unei dureri pe care cu greu o putem cuprinde. Cu toate acestea, nici el, nici fiii săi nu L-au părăsit pe Hristos.
Mai întâi a fost ucis fiul cel mare, Constantin, apoi Ștefan, Radu și, în cele din urmă, Matei, cel mai tânăr. După fiii săi, a primit cununa muceniciei și tatăl lor, Constantin Brâncoveanu. Cinci membri ai aceleiași familii au intrat împreună în veșnicie, rămânând credincioși lui Hristos până la sfârșit.
Doamna Maria a rămas în urmă cu cele șapte fiice ale sale. Și pentru ea a început un alt fel de mucenicie — aceea de a-și purta durerea, de a-și crește copiii rămași și de a păstra credința în mijlocul unei încercări cumplite.
Istoria familiei Brâncovenești ne amintește că familia creștină nu este doar locul în care copiii cresc, ci și locul în care învață, prin viața părinților, ce înseamnă credința
49 ·