Vladimir Putin are de gand sa se inscrie in cursa pentru un fotoliu de deputat in Parlamentul României sau chiar pentru Palatul Cotroceni. Si asta nu e tot. Potrivit unor sondaje facute intre prietenii lui Eugen Tomac, Putin ar fi si foarte popular, putand sa castige alegerile fara emotii.
Din acest motiv, e esential sa nu mai tinem alegeri, pentru ca alegerile sunt un cadou nemeritat pe care i-l facem dictatorului. Alegerile sunt cerute, in general, de fortele extremiste, care vor sa isi bata joc de democratia noastra si sa ne destabilizeze.
Pe vremurile cand betoanele dintre blocuri nu disparusera sub parcari, tenisul cu piciorul era cel mai popular sport. Depasea chiar si fotbalul, pentru care inca existau maidane, inca nefructificate pentru inghesuiri imobiliare.
Prin anii 90, Miron Cozma se remarcase ca jucator, chiar cu ambitia de a-l face un sport oficial. Numele nefericit ales, de lab-tenis, lasa mai mult loc de bascalie. Dar, cum-necum, Cozma infiintase o federatie de profil cu viitorul general Gabriel Oprea, care ii fusese un fel de bodyguard in Valea Jiului. Pe langa cel cu "statul paralel" in sufragerie, mai fusese in tripleta si un anume Ion Sandulescu, patron la "Doi cocosi".
Dar vremurile "interesului national" s-au dus ca mingile peste fileu. Iar acum presedintele Federatiei Române de Fotbal Tenis e Sabino Luz Tavarez. Pensionarul din Capul Verde povesteste ca are un frate, care a fost ministru, dupa ce a luptat intr-o gherila care a obtinut independenta de Portugalia in 1975.
De fapt, are 48 de frati, din care, 12 au aceeasi mama. Pe sase din ei nu i-a cunoscut niciodata. Ovidiu Ioanitoaia nu l-a intrebat si pe cati i-a adus in România, caci legile de reintregire a familiei ii permit. Asta, asa, ca un memento, pentru cei cu viziune libetariana privind migratia, care zic ca poti compensa marea inlocuire cu eforturi similare la concurenta pe piata libera. Daca pierzi, in fotbal-tenis se zice ca si-au dorit mai mult victoria.
https://amp.gsp.ro/article/983206https://hotnews.ro/gabriel-oprea-in-1993-am-demisionat-din-armata-pentru-afaceri-cu-anghel-iordanescu-am-jucat-fotbal-tenis-cu-miron-cozma-515093https://vm.tiktok.com/ZN8hQau9G/
Noi suntem o natiune de tarani, cu o mica parte relativ recent urbanizata, de o generatie, doua, trei. Nu fac judecati de valoare intre cele doua, ambele fiind necesare pentru o dezvoltare armonioasa si pastrarea unui specific. Data fiind fractura istorica din secolul trecut, nu putem aprecia comoara pe care o reprezinta aristocratia pentru Marea Britanie. Chiar si admiratorii superficiali ai monarhiei scapa acest aspect din vedere, concentrandu-se pe un varf simbolic fara trunchi.
Cu multi ani in urma il apreciam pe parlamentarul conservator Jacobs Rees Mogg, pentru eleganta ireprosabila, tonul prezentarii. Un tip stilat si fara indoiala inteligent, scolit in elitistele Eton si Oxford. Apoi a dezamagit cu toate ocaziile, de la sustinerea mascaradei covid la amagirea propriului electorat in problema migratiei, care avea sa duca la pulverizarea Partidului Conservator in alegeri. Sir Rees devenise doar o rotita oarecare in sistem, doar mai articulat decat un laburist oarecare.
Dezbaterea tinuta zilele trecute cu Tucker Carlson a fost inca un punct jalnic din dezamagirea care a devenit. Lordul s-a transformat intr-un neocon de tip Lindsay Graham, care pledeaza pentru inarmare contra Rusiei, chipurile pentru marile principii ale statului national, pe care le-ar incarna Ucraina.
E nepasator la disparitia tarii lui printr-o invazie necontenita, care a dus ca 19% din locuitorii actuali ai Marii Britanii sa fie veniti din alta parte. Pentru asta nu propune cheltuieli exorbitante de aparare. Dar pentru industria de armament si amenintari la celalalt capat al continentului, da.
La fel ca mare parte din monarhie, aristocratia britanica si-a tradat poporul, abdicand de la menirea ei de model si liant intre generatii, care sa garanteze un interes de ocrotire pe termen lung a intregului ansamblu national. Diagnostic ce se aplica si altor segmente ale elitei, presei, intelectualitatii. Abia asta aduce respectivele clase la un statut decadent si parazitar, ceva ce ar fi echival
Cand un ungur face ceva bun, pagina e aici ca sa-l laude. Tanczos Barna a depus un proiect de lege, prin care scade amenda pentru ursii ucisi ilegal, la 500 de euro, de la exorbitanta 40.000 de euro. Stai putin: pana acum nu-i premiam pe acei barbati curajosi, care apara omul de un pericol!? Ii amendam!?
Propunerea prevede despagubiri pentru oamenii ucisi si mutilati de fiarele padurii, dar de la buget si nu de la ONG-urile de mediu, cum ar fi firesc.
Tot Țanțoș ăsta a propus o cota de vanatoare de circa 900 de ursi, total insuficienta, probabil sub nivelul cu cat se inmultesc intr-un an.
La o conferinta de presa, Nicusor Dan a fost intrebat de cate ori mai e nevoie sa cada un guvern sau sa fie respins de Parlament, ca sa declanseze alegeri anticipate. A dat un raspuns deosebit de grav, desi neasteptat de sincer.
A spus ca suntem o țară care traieste de multi ani pe datorie. (In sine, partea asta e o sentinta devastatoare pentru sistemul inaugurat dupa 89, de la zero datorii si pentru triumfalismul de dupa aderarea la UE in 2007, proclamata "cea mai buna perioada din istoria noastra.) Mai departe, a dat de inteles ca intentioneaza sa mentina cu orice pret aceasta stare de lucruri si a zis ceva inca mai grav.
Seful statului a spus ca a discutat cu creditorii (la care s-a referit ca banci si fonduri de pensii si de investitii de afara) si alegerile anticipate nu sunt ceva acceptabil pentru ele. Deci nu se vor tine.
Deja dupa 5 octombrie 2024, cand Curtea Constitutionala a sistat regimul democratiei reprezentative prin eliminarea Dianei Sosoaca de la participare pe motive geopolitice, am avut alte doua reconfirmari ca am intrat in alt fel de sistem. (Prin anularea alegerilor din decembrie si reluarea interdictiei de participare pentru Georgescu si Sosoaca la alegerile redisputate in primavara.) Ratiunea suprema a fost prezentata ca "ordine constitutionala" a fost continuarea supunerii integrale fata de interesele occidentale transmise prin organizatii supra-nationale, UE si NATO, respectiv, evitarea apropierii (reale sau imaginare) de rivali ai lor, cum ar fi Rusia.
Ce prezinta Nicusor Dan ca noua ordine in stat e o societate capturata, servita la discretia creditorilor straini, care decid punctual daca poporului i se da voie sa voteze chiar si dintr-o oferta restransa, prestabilita, fara nicio legatura cu prevederile Constitutiei. In acest context, intalnirea preferentiala cu Ronald Lauder, la ONU, e relevanta, socrul presedintelui Rezervei Federale putand fi considerat un purtator neoficial de mesaj al creditorilor.
Acest tip de raporturi existau
Press One, publicatia lui Don Lothrop, unde scrie Emilia Sercan, ne-o prezinta pe Feizah Muhammad, "o româncă cu mamă indiană si tată pakistanez", care ne scrie adevarata istorie nationala in romanul "Ceasca viselor frante".
Cei care ies în stradă pentru Călin Georgescu au două argumente foarte solide:
1. Anularea alegerilor a fost o nedreptate flagrantă, încă nesusținută de dovezi raționale, aproape doi ani mai târziu. Ea face actualul sistem politic dubios ca legitimitate.
2. După acel succes neașteptat din primul tur, Călin Georgescu a făcut obiectul unor dosare penale destul de asemănătoare cu cele pentru care media din Occident l-a deplâns pe Alexei Navalnâi, ca opozant mort în închisoare, la ordinul „dictatorului Putin”.
Dovezile că e implicat în acea înșelătorie cu bani sunt la fel de firave, cel puțin din ce a fost arătat public. Măsurile luate împotriva lui, de încarcerare pe 30 de zile, apar ca excesive și încă un episod din multele exemple de justiție selectivă făcută în tandem cu servicii secrete, pe criterii politice.
Acesta fiind contextul, anormal e că nu se găsesc în stradă sau măcar prin declarații de protest și ONG-iști sau hashtagiști, care au pretins că luptă pentru democrație, stat de drept. Nu e nimeni din sutele de mii care erau pasionați de justiție când dădea Grindeanu ordonanță cu dedicație pentru Dragnea. (Care și el avusese o traiectorie similară - parte din sistem, apoi în malaxorul sistemului.) Nici din miile de revoltați că „a sunat Lia”.
Am urmărit câte ceva din transmisiunile de la acele proteste și pot face câteva remarci. Participarea a crescut de la câteva sute la câteva mii sâmbătă, când deși nu era o imagine de ansamblu, se auzea un cor destul de viguros. E lume de toate felurile și televiziunile fac o măgărie că reflectă doar cazurile excentrice, secvențe de isterie sau penibile.
Totuși, Călin Georgescu nu a creat o mișcare consistentă, prin chiar felul său de a vorbi în acești doi ani. E o mișcare emoțională, de simpatie intensă, cuplată cu nemulțumiri viguroase față de politicieni, la fel de întemeiate. E dreptul lor să-l iubească și ar trebui să-l poată și vota.
Deși s-a repetat necontenit că ar avea un program cu cele trei cuvinte magice,
Superficialitatea programului georgist e o problemă foarte importantă, întrucât puterea s-a auto-decredibilizat iar el a luat monopolul alternativei. Sau i s-a creat acest monopol prin mediatizare negativă dar de mare intensitate. Din acest motiv, protestul atrage lumpen, minoritari în căutare de atenție, tiktokiști avizi de audiență și monetizare. Ceva inconsistent e ușor de deturnat de șarlatani de teapa lui Vanghelie, care vin să se lipsească de vânzoleală.
Atracția fenomenului e atât de mare, încât au fost aduși spre el și suveraniști, care îi făcuseră reproșuri întemeiate lui Georgescu în legătură cu supunerea sa față de SUA și Israel, cum e cazul lui Mihai Lasca. Lideri de opinie din această zonă ezită să spună chiar tot ce simt, temându-se de reacția publicului.
Răzvan Constantinescu îi reproșa bizar Oanei Eftimie că susține protestele după ce dezaprobase răpirea lui Maduro din Venezuela și bezelele trimise atunci de CG lui Trump. Georgescu merita criticat chiar mai dur atunci, pentru acel gen de slugărnicie trans-atlantică, deloc diferită de a garniturii de la putere. Nu te-ai fi așteptat ca doctorul să pretindă asemenea purificare sectară a susținătorilor georgiști, cu excomunicarea celor care au grăit ceva dojenitor la adresa liderului. Parcă el însuși își făcuse un mic partid.
Tocmai stingerea simțului critic a dus la genul ăsta de mișcare, care e aproape integral sentimentală. Parțial, a fost o reacție la linșajul la fel de irațional din presa guvernamentală. Dar e ceva ce ține chiar de substanța personajului Georgescu, mai atras de ideea de a fi lider spiritual decât politician, care vinde iluzia că „nu vor mai exista partide” sau alte rezolvări magice. Altfel, el fiind un tip cu suficient simț practic pentru sine, cred că ar fi putut fi ținut mai cu picioarele pe pământ, dacă găsea în jur interlocutori, nu adepți.
Legea Vexler e apogeul unui șir de legi represive coerente, dat în două decenii și jumătate, sub guvernări succesive. Dar cenzura ideologică are rădăcini chiar mai vechi, pentru că aproape toate elementele ei se regăsesc în epurările de la finele celui de-al doilea război mondial. Practic, doar deceniul turbulent de libertate al anilor 90 a întrerupt această lungă perioadă de 80 de ani, în care trecutul a fost acoperit cu o lespede și rescris de învingători în mod convenabil.
Represiunea mult mai brutală de după 23 august 1944 a coincis cu ocupația militară sovietică și instaurarea comunismului. Dar un aspect esențial e șters din imaginea noastră asupra momentului. Rescrierea istoriei și epurarea elitelor antebelice era impusă României prin Convenția de Armistițiu semnată la 12 septembrie 1944, de toți aliații împreună, adică atât de URSS, cât și de marile puteri occidentale, în frunte cu Statele Unite și Marea Britanie. De acolo au fost preluate în tratatul de pace de la Paris din 1947.
Prevederile acestul tratat internațional și efectele sale sunt succint amintite într-o excelentă prezentare (video) de doamna Elena Chiaburu, doctor în istorie și bibliotecar șef la Universitatea din Iași.
Urmare a înfrângerii în al doilea război mondial, chiar dacă schimbase pe final tabăra și luptase și contra vechilor aliați germani, țării noastre i s-au impus condiții drastice. Pe lângă pierderile teritoriale, de suveranitate și economice, i s-a impus și un program cultural vast, care includea eliminarea din viața publică a vechilor elite politice și intelectuale, majoritatea sfârșind în închisorile comuniste.
Ni s-a pretins ștergerea urmelor privind deținerea teritoriilor răpite - Bucovina de nord, Basarabia, Cadrilater, cu eliminarea hărților. Să eliminăm din conștiința publică personalitățile naționale de referință, sursele de informare și memorie recentă, de la ziare, la cărți, statui și tablouri. Eufemismul folosit era „orice referire ce putea aduce atingere bunelor re
Articolul 16 al Convenției dicta instaurarea cenzurii. Prima listă de cărți interzise a apărut în martie 1945, după instalarea guvernului Petru Groza. Iar în mai, regele Mihai a emis un decret privind retragerea din circulația publică a publicațiilor, reprezentări grafice, filme, înregistrări. Exceptând epitetul „hitleriste”, toate categoriile de idei incriminate se regăsesc și în legea Vexler, respectiv: legionare, rasiste, șoviniste, pe lângă pasaje dăunătoare bunelor relații cu Uniunea Sovietică. Restricția de atunci avea un cadru temporal, din 1917 în 1947. Cea din legea Vexler nu are limite nici în trecut, nici în viitor.
Cenzura de atunci elimina doar unele lucrări ale unor autori, lăsând în circulație restul operei. Pentru că ofereau un fundament identitar esențial, lui Nicolae Iorga i-au fost interzise 249 de titluri de cărți din vasta sa operă. Deși regimul comunist și-a schimbat orientarea, devenind mai liberal, deschis la colaborări cu Occidentul în a doua jumătate a anilor 60 și 70, iar treptat tot mai pronunțat naționalist, ultima decizie de cenzură în ce-l privește pe Nicolae Iorga datează din luna mai 1989. Era vorba de cartea „Generalități cu privire la studiile istorice”, care cuprindea lecțiile sale de deschidere a anului universitar de până în 1940. În ea, prezenta metoda de studiere și scriere a istoriei.
Materialele erau fie distruse direct, fie păstrate în biblioteci într-un fond secret, la care accesul se făcea cu aprobare similară accesului la documente secrete. Au fost incluse în baza cenzurată: legislația anterioară anului 1948, tratatele semnate în interbelic, documentația militară, mai ales referirile la Basarabia din orice perioadă și la războiul împotriva URSS, cu toate hărțile României Mari. Dacă nu puteau fi eliminate, hărțile cu Basarabia erau hașurate sau decupate, adaugă doamna Chiaburu.
După abdicarea forțată din 30 decembrie 1947, și Familia Regală a fost inclusă în sfera cenzurii, cu eliminarea oricăror imagini sau blazoane,
La index erau adăugați și cei care fugeau în străinătate sau nu se mai întorceau. Fondul Secret al cărților interzise a existat până în 2002, când a fost modificată Legea Secretului de Stat din perioada comunistă. Coincidență, atunci a apărut Ordonanța 31 (a guvernului Adrian Năstase), pe care legile lui Crin Antonescu și Silviu Vexler au extins-o.
Expunerea cercetătoarei se încheie cu observația că foarte rapid după Revoluție, în 1995, a apărut prima carte programatică de demitizare a istoriei, scrisă de Lucian Boia, „Istorie și mit în conștiința românească”. (Lucrarea a inaugurat o școală a demontării mitologiei naționale, pentru o direcție multiculturalistă, globalistă, devenită acum standard în manualele școlare și în promoțiile de absolvenți care predau istoria sau o popularizează în media.)
Adaug propria remarcă: la finele celui de-al doilea război mondial, România era o țară înfrântă și ocupată. Spera ajutor pentru eliberare de la cei care o livraseră ocupantului și acceptau devastarea ei. La începutul anilor 2000 pierduse un război rece, se considera eliberată și se pregătea să invite alți ocupanți să își instaleze baze militare. De astă dată, cucerirea se făcuse cu metode economice, mediatice, de lobby și de propagandă culturală. Dar noii stăpâni aveau cereri foarte asemănătoare. Atunci era vizată doar înlocuirea unor elite, acum proiectul vizează reeducarea și schimbarea întregii populații.
https://www.activenews.ro/opinii/Elena-Chiaburu-MEMORIA-INTERZISA-Legea-Vexler-in-forma-actuala-cu-largirea-abuziva-a-definitiilor-nu-doar-ca-va-avea-urmari-grave-pentru-viitorul-cultural-identitar-romanesc-dar-la-fel-de-periculos-genereaza-derapaje-imediate-208366
https://evadare.ro/politica/legile-cenzurii-ca-inginerie-sociala-preambul-stilul-e-regimul-insusi/
Uniunea Europeană ne interzice să exportăm chiar și în afara ei oile care pasc liber iarbă pe dealuri. Și ne facilitează importul de pui crescuți crescuți în baterii cât o lădiță, injectați cu antibiotice, din specii modificate genetic să poată fi tăiați după 5 săptămâni de existență, în care ating 2,5 kilograme și cad sub propria obezitate. Asta fiind varianta care nu implică proteină obținut din petro-chimie, carne sintetică sau coloranți din insecte.
Dar, cumva, face asta pentru că ne vrea binele, ocrotește animalele și îi pasă. Iar dacă ți se pare ceva în neregulă, ești un retrograd anti-știință, fără educație, posibil extremist.
Nicusor Dan isi bate joc de noi cu o noua propunere de premier: Luca Niculescu. N-a mers cu omul nemtilor, incearca cu omul francezilor.
E un fel de varianta de radio a prompteristelor, care are o singura calitate: ca nu-i Grindeanu. Pe din afara pare civilizat si la locul lui, pe dinauntru e ultra userist.
Inteleg ca presedintele incearca sa multumeasca bancherii straini, nu alegatorii români, dar Luca Niculescu e nevotabil si pentru parlamentari, nu mai zic pentru restul țării. Deja nu mai inteleg pentru ce continua ambitia asta de a trimite niste insi fara sustinere si sorti de izbanda sa ne piarda timpul. Sa faca alegeri si cu asta basta.
Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu (PNL), si Consiliul Local dominat de USR au decis sa persecute 1,3 milioane de soferi cu masini vechi, pe care ii alunga gradual din oras pe motiv ca polueaza.
Cat de curand, te poti astepta de la ei la propuneri de eutanasiere a saracilor si batranilor, pentru reducerea amprentei de carbon. Iar in Bucuresti sa circule liber doar trotinetele electrice, bogatii si scuteristii inlocuitori.
Situatia parcului auto din capitala europeana arata destul de modest, desi blocat de supra-aglomerarea prin indesirea constructiei si naveta facuta zilnic de cei din cartierele aparute imprejur in Ilfov sau de obiceiul modern de a duce si a lua copiii cu masina de la scoala, gradinita si meditatii.
Există 2,8 milioane de masini inmatriculate in Bucuresti (si un numar considerabil cu numere din restul judetelor, private sau de serviciu). Din ele, 1,3 milioane sunt mai vechi de 17 ani.
Respectiv: 835.000 intre 17 si 21 de ani, iar 461.000, intre 22 si 35 de ani. Practic, niste harburi de care mai trag pensionari, care altfel nu pot anunge la cumparaturi, la doctor sau la băi o data pe an.
Din 2030, aproape 300.000 de vehicule sunt afectate de restrictiile adoptate pe plan local. Din 2032, nu mai au acces in zona centrala masinile sub euro 5. Iar cele non-euro si sub euro 3, nicaieri in oras.
Vor putea circula cele electrice (deja stimulate cu subventii platite inclusiv din taxele saracilor la buget), hibride si euro 6.
UE a amanat trecerea la euro 7, ca nu se putea incadra niciun producator in aberatiile lor de eliminare a emisiilor de carbon si oricum au pus industria europeana de profil pe calea falimentului. Practic, toate subventiile si presiunea electrificarii fortate sunt sprijin pentru dumpingul Chinei si Tesla americana. Plus un ajutor pentru bancile care dau imprumuturi pentru leasing auto.
Fluxul de petrol prin stramtoarea Hormuz si-a revenit aproape la nivelurile de dinainte de razboiul declansat de Statele Unite si Israel contra Iranului. Dar pretul motorinei ramane la 11 lei.
Barilul WTI e la 88 de dolari, iar varietatea Brent la 100, comparativ cu 72, inainte de razboi. Imbunatatirea fluxului e pusa pe seama escortei oferite de fregatele americane, folosirii unor tancuri petroliere de tranzit, care se misca in stramtoare pana la vasele de lunga distanta, scumpe, care nu risca, avand si prime de asigurare mari.
Se folosesc si rute alternative, cum ar fi conductele saudite prin Marea Rosie, amenintate de yemeniti.
Razboiul e pe pauza momentan, dar America aduna forte pentru dupa alegerile din noiembrie, cu trei portavioane detasate in zona. Sustinerea unei invazii terestre e problematica, in conditiile avarierii bazelor din regiune si retragerii complete din Irak.
https://www.bbc.com/news/articles/cwp8gn13lmygo
Răscoala violentă din Franța e parte din etapa finală a neo-marxismului. Țara unei mari culturi a fost cucerită din interior de radicali, care i-au ocupat pozițiile cheie și au deschis porțile pentru o migrație de proporții, care să producă un substitut pentru lupta de clasă. Căruia i s-a spus „luptă de rasă”, după grila minorităților asuprite contra majorității asupritoare.
Câți sunt? Nici nu se poate ști, pentru că Franța interzice aflarea unor astfel de statistici. Principiul a rămas un vestigiu de pe vremea când construirea unei națiuni omogene era un ideal: toți să fie declarați francezi, nimeni să nu se considere altceva, ca să nu fie separatism. Din acel vis a rămas doar amintirea și o cutumă care permite autorităților să ascundă amploarea fenomenului și statistici penale, de șomaj, școlare, de natalitate sau de asistență socială.
Un surogat ar fi indicatorul că 14% din locuitori sunt născuți în altă țară sau că jumătate din imigranți vin din Africa (Algeria și Maroc primele două locuri). Procentul urcă spre un sfert pentru regiunea Parisului, dar cei la a doua și a treia generație nu mai sunt socotiți.
În capitală sunt 500.000 de musulmani, iar în aria mai extinsă, care include zonele rezidențiale limitrofe, aproape 300.000 de evrei, a doua cea mai mare comunitate după Israel și Statele Unite.
Imediat după Revoluția de la 1789, a apărut problema dacă proclamațiile ei despre cetățeni se aplicau și evreilor, care trăiau ca o comunitate ce se autoguverna de facto, după propriile tradiții. Napoleon a convocat în 1807 Sanhedrinul, care nu se mai reunise de aproape două milenii, de la procesul Domnului.
Bonaparte a vrut să afle de la cei 71 de rabini, dacă vor fi loiali Republicii, dacă îi consideră frați pe compatrioții de religie creștină și dacă ar fi dispuși să lupte în războaie alături de ei. Cu patos revoluționar, adunarea a strigat atunci: „până la moarte!”.
Oriunde mărșăluiau armatele lui Napoleon, aduceau cu ele și emanciparea evreilor. Între bene
Criteriul loialității nu mai e cerut azi noilor veniți de pretutindeni. Dimpotrivă, le e încurajat spiritul revanșard, care îi crește cu gândul că strămoșii lor neștiuți au fost exploatați de strămoșii celor care le sunt azi gazde. Că acestea nu fac niciodată destul pentru a fi iertați. Că nu le asigură școli suficient de bine dotate, profesori destui, burse suficient de mari.
Departe de a considera o șansă nesperată să pășească în marile muzee și catedrale, pe bulevardele încărcate de glorie și gust, colonizatorii simt că sunt bogății ce li se cuvin. Că vechii francezi îmbătrâniți ar trebui să se dea mai repede duși din calea tinereții și vigorii.
Imaginile de la protestele din Franța (care se extind în Belgia) seamănă izbitor cu operațiunea BLM din anul pandemic 2020, al încinsei campanii electorale din SUA. Presa le prezintă ca nemulțumiri studențești, dar vedem magazine prădate, vitrine sparte, mașini incendiate. Huliganii nu se bat doar cu poliția, ci și cu localnicii.
Deocamdată sunt 700 de polițiști răniți, 215 răniți între tineri, unul cu o mână pierdută într-o explozie, 85 de profesori și personal al școlilor între victime. Nu e protest școlar, e război civil în devenire. Față de revoltele BLM din America, mai sunt și steaguri cu secera și ciocanul, combinație cu marxismul de modă veche. Pentru că și prosperitatea capitalistă e pe sfârșite, iar avuțiile tot mai concentrate, oportunitățile mai iluzorii.
Donald Trump a dat propria interpretare: „Ce se întâmplă în Franța e consecința migrației în masă. Nu e despre școli, e despre islamul care vrea să preia acea țară grozavă.”
Poate această ciocnire ar fi avut loc oricum, fiind luată în calcul de la începutul promovării „societății deschise”. Dar după ce o mică parte a stângii occidentale a devenit critică și față de Israel, în numele drepturilor omului, lobby-ul său a început să se axeze tot mai mult pe lideri ai dreptei, critici față de migrație. La fel ca Trump, Wielders, Orban și alți aliați ai Israel
În 2013, rabinul de limbă franceză David Rav Touitou a făcut câteva profeții, desprinse dintr-o înțelegere cabalistă. (video) Ea pleacă de la povestirea biblică a celor doi frați ai lui Isaac, fiul lui Avraam. Tradiția era ca primul născut, Esau, să moștenească tot (ca averea să nu se risipească). Dar e înșelat de fratele lui, Iacob, să își vândă întâietatea pe un blid de linte. Părintele nevăzător îi dă binecuvântarea lui Iacob, care după lupta cu îngerul primește titlul de Israel.
Inițiații talmudici fac o serie de speculații despre viitor, pornind de la personificarea unor popoare. Astfel, urmașii lui Esau ar fi devenit ulterior edomiții, un mic trib semit, la sud de Iudeea, în rivalitate cu israeliții. Dar, simbolic, Edom devin și alți rivali puternici, inițial Roma, iar prin extensie, Creștinătatea, Europa, Vestul sau alteori Statele Unite.
Referindu-se la o aluzie care se găsește și în Apocalipsa creștină, rabinul Touitou spune: „Războiul lui Gog și Magog e așteptat de noi toți. Chafetz Chaim ne spune: nu vă așteptați să vedeți altceva decât Islamul ridicându-se contra lui Edom. Potrivit lui, Islamul se va ridica în Europa la unison și are toate șansele să reușească.”
„Toți vorbesc aceeași limbă, au același profet și aceeași direcție. Mai au ceva ce creștinii nu mai au. Nu se tem de moarte. Pentru ei, a muri e un privilegiu.”
„Acest război e necesar, în lumea în care trăim noi. De ce? Pentru că unul se va folosi de altul. Israel nu e nevoie să intre în război. Va provoca ridicarea lui Ismail contra lui Esau.” (Ismael era fiul nelegitim al lui Avraam, făcut cu o sclavă, înainte de miraculoasa naștere a lui Isaac de către Sara, la bătrânețe. Tradiția îl consideră strămoșul arabilor sau al musulmanilor, într-un sens mai larg.)
Rabinul Touitou, relua în 2013: „Ceea ce vedem în Franța, în Europa, și ne înspăimântă, e de fapt ceva frumos. Ar trebui să fie cea mai bună veste din istoria evreiască. În fine, ne apropiem de vremurile de pe urmă! În fine, începem să
Dronele Ucrainei au incendiat un vapor petrolier in Marea Neagra, pentru ca sunt draguti si vor sa ne ajute sa scadem pretul motorinei la pompa. Rusii au atacat vapoare cu cereale, ca si ei sunt draguti si vor sa ne ieftineasca painea. Sau poate incercau sa sara in sprijinul fermierilor pagubiti de concurenta cerealelor revarsate dinspre Ucraina.
Ia sa vedem, intreaba ecologistii daca vaporul care arde petrolul avea norma de poluare euro 6? Sper ca nu era diesel si nu baga dioxid de carbon, ca avem un plan de eliminare a carbonului.
https://www.economica.net/rusia-incendiu-urias-pe-un-petrolier-in-largul-orasului-soci-dupa-un-atac-cu-drone-ucrainene-video_983375.html
Blocul din Cluj, incendiat de locatarii aduși de lângă groapa de gunoi de la Pata Rât, arată mai rău decât cel lovit de dronă la Galați. Dar e departe de a fi atras o atenție asemănătoare. Deși știrea că Emil Boc și Consiliul Județean vor să desființeze asezările improvizate pe groapă, prin aducerea celor fără adăpost în oraș, a făcut vâlvă cu luni în urmă, povestea e mai veche și s-a derulat pe mutește.
De 9 ani, o asociație se ocupă de transferul acestui mic grup. ADI ZMC e o combinație de ONG și structură a statului hrănită de la buget din fonduri europene. E conceptul de asociație de drept privat de utilitate publică, acordat pe vremea lui Năstase inclusiv Masoneriei. În Asociația pentru Dezvoltare Intra-Comunitară din Zona Metropolitană Cluj sunt implicate și primăriile din reședința de județ și 18 comune învecinate. Asociația a primit fonduri norvegiene să promoveze minoritățile și pachete din vestitul PNRR, pentru care suntem îndatorați pe mai multe generații.
Familia mutată în blocul din Florești are opt membri și un salariat o parte din an, pentru că cineva trebuie să se ocupe de declinul demografic. E doar una din cele 125 de familii cu 550 de membri, mutate în acest experiment social. Care e un fel de micro-test pentru valul migrației ce ne așteaptă și care ne va face să arătăm ca Franța. Pe vremuri, Franța dădea câte 300 de euro să se întoarcă în România unor astfel de rezidenți fără domiciliu, acum dă miliarde pentru integrarea magrebienilor. Și exact asta a încercat și primăria progresistă a lui Boc. Mă rog, e o integrare care progresează de două secole, dar mai are unele sincope.
Florești era cândva un biet sat ardelenesc, acum e una din cele mai scumpe zone rezidențiale din țară. Corporatiști și tineri cu profesii liberale fac ore suplimentare și iau credite pe 30 de ani să își permită un apartament acolo. Dar ai lui Boc sunt de părere că zona are nevoie de ceva mai multă diversitate.
Înainte de incendiul de luna trecută, familia stătea în bloc d
Incendiul a pornit din dormitor, unde s-a aprins o canapea sau o saltea. Unii zic că de la un scurt-circuit, alții că de la o improvizație pe care găteau în lipsa gazului. Reacția bizară, consemnată de un consilier, e că în clipa când mama a văzut că arde canapeaua și-a luat copiii și a plecat fără să încerce să stingă focul sau să sune măcar la 112. (Aici trebuie să vină Daniel David de la Babeș Bolyai să ne lumineze că i s-a activat doar instinctul matern, nu și cel de proprietate sau grijă de vecini, nefiind proprietatea ei, iar vecinii fiind cunoscuți ca intoleranți.)
Urmările au fost catastrofale. Acoperișul blocului a ars integral, toate cele 16 apartamente nu mai sunt locuite. Patru, de la etaj, sunt distruse complet, până la cărămidă, restul sunt avariate de apa turnată de pompieri. Acoperișul a fost refăcut și familiei buclucașe Asociația i-a găsit prompt alt apartament din fondul de rezervă.
Press One, finanțată și ea generos din fonduri europene, USAID și de la Soros, scrie un articol amplu despre cum incendiul a aprins rasismul. Reprezentantul Asociației dezvăluie că se ocupă de monitorizarea internetului și au descoperit un număr precis de postări cu „discurs al urii”. Deci prioritatea lor sunt represaliile la adresa celor nemulțumiți de programele lor de „desegregare”.
https://cluj24.ro/foto-cum-arata-apartamentele-si-blocul-din-floresti-la-o-luna-dupa-incendiul-de-pe-eroilor-306466.htmlhttps://pressone.ro/incendiul-care-a-aprins-rasismul-din-cea-mai-mare-comuna-din-romania-tapul-ispasitor-au-fost-romii-de-la-pata-rat-de-langa-gunoaie